Set 15, 2016 - poesie    Commenti disabilitati su Vegedaa (Vecchiaia) dialettale

Vegedaa (Vecchiaia) dialettale

vegedaa

 

 

 

 

 

 

 

La pell ca la sa sgrinza

e la diventa dura

servis nesuna crema

ghè propi no la cura.

Sul nas, urmai gros e lung

riposan i ugiaa

ul cervel (l’era già poc)

te l’è desmentegaa,

te sentet poc

e ghet i ourecc che sona

le minga na sirena,

ma la vous de la tua dona.

E sì, pasan i ann

e te diventet vecc,

e che tal fan capì

in minga dumò i specc…

ma l’è che prima in strada

te guardaven i tusanett

e mo’ se la va ben

te guarden i vegett.

 

 

Vegedaa (Vecchiaia) dialettaleultima modifica: 2016-09-15T18:43:30+02:00da refusi
Reposta per primo quest’articolo

I commenti sono chiusi.