Set 15, 2016 - poesie Commenti disabilitati su Vegedaa (Vecchiaia) dialettale
Vegedaa (Vecchiaia) dialettale
La pell ca la sa sgrinza
e la diventa dura
servis nesuna crema
ghè propi no la cura.
Sul nas, urmai gros e lung
riposan i ugiaa
ul cervel (l’era già poc)
te l’è desmentegaa,
te sentet poc
e ghet i ourecc che sona
le minga na sirena,
ma la vous de la tua dona.
E sì, pasan i ann
e te diventet vecc,
e che tal fan capì
in minga dumò i specc…
ma l’è che prima in strada
te guardaven i tusanett
e mo’ se la va ben
te guarden i vegett.
Vegedaa (Vecchiaia) dialettaleultima modifica: 2016-09-15T18:43:30+02:00da
Reposta per primo quest’articolo